Asa ca am inceput. Normal, toti avem inceput; pentru ca doar unii din noi au sfarsit; altora le vine nemurirea la usa casei de marcat. Exista un bilant la finalul fiecarei zi de toamna: te uiti cam cat te-ai mai desfrunzit anul asta pentru ca frunzele tale sunt ca niste dezertori talentati. Intai si intai isi dau arama pe fata; apoi devin negre de manie ca le-ai aruncat la gunoi de pe mormantul parintilor.
Te-ai uitat in oglinda si ai ramas acolo captiv; te joci cu imaginile ca un fotograf incercat de foame. Ii sti, i-ai vazut de multe ori si tot nu te-ai saturat pentru ca frunzele au capul patrat; te arunci in gol precum o frunza si vrei sa iti iasa cineva in cale cu plin.
Pentru ca pot, scriu ce n-am scris de mult... pentru ca eu numesc povestire la persoana I ce altii numesc poezie.
