PLAY!

Acest post...
Cum sa incep acest post. Nu am cuvinte sa incep, nu am cuvinte sa continui, dar zic asa:
16 aprilie 2011, concert Luna Amara, Club Play.
O tentativa laudabila, a doua la care particip. Initial am vrut sa stau acasa dar am cedat prietenei mele si tentatiei de a vedea live una dintre cele mai bune trupe romanesti de metal.
Zis si facut, hai la concert. De ce nu vroiam sa merg? Pentru ca presimteam inevitabilul: o sala plina cu mese unde abia ai loc sa iti misti coatele, plina de "dizidenti" care stau la mese ca la teatru in timpul unui concert de metal. Grozav!
Felicitari clubului pentru initiativa, pentru sonorizare, pentru preturi si pentru versatilitate. Thumbs down pentru mese la un asa eveniment. Luna Amara nu e teatru!
Felicitari trupei pentru prestatie si multumiri pentru ca exista. Thumbs down ca nu fac teatru!
Felicitari publicului pentru indiferenta cu care au stat la mese si si-au savurat berile, si-au fumat tigarile si nu au oferit nici un fel de feedback acestor oameni talentati care incearca sa planteze o samanta de bun simt in mintile lor.
Ultima oara cand au venit cei de la Luna Amara in acelasi local, a fost putin mai bine, parca lumea a fost mai pe vibe. Acum, am observat ca multi dintre oamenii de data trecuta nu au mai venit, si ca cei care au catadicsit totusi sa vina, in mare parte au sezut ca niste bosorogi. Nu e de mirare, nici eu nu vroiam sa vin. Am vazut inovatii in ce ii priveste pe ascultatorii de rock, cum ar fi pletele purtate degeaba sau headbangul din cur practicat de domnisoare si domnisori. Felicitari Craiova. Ai fost minunata!
Dedicatie muzicala!