....

She is His emotion, the perfection that compliments His perfection.

Nu credeti? Eu cred tot mai tare. Asa trebuie sa fie, asa este lasat. Nu de Dumnezeu, el este un neputincios si un cretin, iar eu nu cred nici in Diavol (si adeptii celor doi domni sus mentionati isi sparg capul ca tampitii).
Fiecare creatura are locul ei, are menirea ei. Cine nu percepe acest fapt universal valabil, ori este ignorant ori este mult prea indoctrinat de mileniile astea de evolutie sociala si de toate aceste straturi culturale care s-au asternut peste biata noastra umanitate.
Femeile nu o duc prea bine nici acum la capitolul drepturi, egalitate, self esteem, si nici ele nu inteleg pe deplin dualitatea rasei noastre. Pana si militantele feministe sunt atat de idioate si nici nu realizeaza cat de penibile sunt de fapt.
E normal, cum zicea Spike : "Cum sa nu fie femeile curve, intreb inc-odata, cand ne inchinam cu toti aceluiasi Tata?" Indobitocirea femeilor este strict legata de felul in care s-au impus barbatii. Si parca tot ele sunt mai cu picioarele pe pamant si tot ele sunt cele care pana la urma iubesc mai des cu adevarat decat barbatul pe care il au langa ele.
Sa fii sigur ca daca ai langa tine o femeie adevarata, ea se va ridica in miez de noapte din pat si iti va face ceai, te va urma oriunde si oricum si iti va fi iubita, prietena, prieten, tata, mama, bunica, matusa, sora, ajutor de nadejde si ce mai vrei tu. Depinde doar de tine si de ce esti tu, barbate!
Normal ca daca reduci la absurd o fiinta, indiferent la ce nivel si din ce punct de vedere, vei cauza teama, vei starni dusmanie, intriga si neintelegere. Daca o fetita va primi de la ma-sa invataminte de genul "Barbatul e capul, dar femeia e gatul", normal ca va deveni o scorpie fara incredere in barbati. Mai ales dupa ce isi va mai vedea si tatal stand la televizor, cu ketchupu' pe burta strigand la nevasta sa-i mai aduca bere, sau reprosandu-i ca puiul e cam in sange si lui ii place crocant. Asta dupa ce amandoi au fost 8 ore la serviciu, dar el e cel care se vaieta de nu mai poate ca e obosit si nu are chef nici de sex insa ii face avansuri vecinei de la 2. Si dupa ce va mai da peste 3-4 idioti educati dupa principiul "Locul femeii e la cratita si atat" (si asta nu e greu deloc, majoritatea sunt asa!) acea femeie, clar nu va mai avea de unde sa stie care ii e rolul si ce e cu ea pe pamant.
Ce frumos ar fi daca fiecare dintre noi s-ar opri putin din acest maraton infernal, si si-ar odihni sufletul mai des. Avem nevoie cu totii de un moment de respiro si de o clipa de sinceritate, avem cu toti nevoie de o harta. Efortul declarat, da roade. Sa incercam sa ne cunoastem mai bine intre noi. Sa incercam sa facem pace. Toti avem un rol egal, NU exista COASTE si nu exista MERE. Nu exista ADAM si nu exista EVA. Suntem doar noi, barbatii si femeile.
Femeile sunt proaste. Barbatii sunt porci. NU! Femeile inteleg in felul lor, si nu pot face ce face un barbat, barbatii ar trebui sa fie mai toleranti, mai ingaduitori. Femeile fac asta in timp ce noi nici nu observam!
Da, imi place sa ma aud vorbind. Cu toate astea, rar mi-am inselat partenera... aproape deloc, si asta pentru ca realizam singur ca nu merita relatia, sau ca e bine si nu are rost. Am facut eforturi declarate si sustinute sa imi elimin din sistem influentele falocrate si latura patriarhala a educatiei mele. Imi e sila de barbati in general. Imi este sila de femei ca multe din cele pe care le-am avut sau le-am vazut. Frumoase, cochete, rancede pe interior, absolut fascinant. Este ciudat cum oamenii dau cu piciorul fericirii pentru iluzii de orice fel. Da, fericirea exista, si este la latitudinea fiecaruia. O percepem si o intelegem in mod diferit; o simtim in momente diferite si o pastram atata timp cat ii constientizam prezenta. Cu toate astea, filozofii inca se intreaba CE E FERICIREA?
Sunt fericit mereu cand iubesc, deci acum sunt fericit. Am mai facut-o si in alte dati, insa de data asta simt cum imi primesc coasta inapoi si cum mancatul merelor se transforma din pacat, in arta.
S-a facut tarziu de cand am inceput sa scriu postul asta. Atat de tarziu incat atunci cand il voi citi, va fi ca si cum nu l-am scris eu. Am facut multe intre timp, inclusiv sa ma gandesc daca are rost sa il public sau nu. Il voi publica pentru ca isi are locul aici, unde las mereu ceva din ce fac, ce gandesc si ce vreau...